te-ai obisnuit sa te asezi in fata mea si sa ma privesti. ma privesti neclintit, te uiti prin mine dar ce vezi ? vezi puncte mici, argintii, fluturi galbeni cum se misca, cum incearca sa zboare. ii vezi cum ies, cum se smulg din pielea mea si respira. apoi se prefac in praf, ard, cad.
- te-ai gandit ce-ai vrea cel mai mult sa faci ?
- sa fiu.
- dar esti.
- acum, sunt. sunt aici. dar vreau sa fiu peste tot, sa fiu in toate.
am invatat, cu timpul, ca nimic nu e etern. a fost o lectie grea, invatata in taina, auzita din soapte. au fost cuvinte ce mi-au brazdat inima si mi-au format cratere in dorinte. dar acum stiu ca nici cele mai stabile ganduri nu vor sovai sa se prefaca inapoi in pamant, cand vor stii ca sunt inutile. atunci, probabil, o sa vreau sa revin in mine si sa raman aici, sa nu mai vreau. si atunci o sa dorm si o sa ma hranesc cu aceleasi vise stupide si uzate de ani.
- as vrea sa cred ca si tine in paradisuri si impliniri.
- e simplu. mai intai intelege ca esti. apoi intelege ca sunt.
- dar noi, noi ce suntem ?
- suntem dorinte. ca stelele cazatoare. abia in final reusim sa ne implinim destinul.
- si atunci ?
- atunci o sa stim ca sfarsitul e doar un nou inceput.
despre pesti si alte dracovenii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu